Lost in films

Five Minutes of Heaven

admin — Fri, 10 Apr 2009 19:09:29 +0000

Cand putem ierta? Cum putem scapa de privirile care ne urmaresc precum fantome ani buni? Cat ne ia pana sa luam decizia simpla, cateva cuvinte in gand, sa avem o respiratie, cea mai placuta din intreaga existenta? “Five Minutes Of Heaven” aduce intrebarea in mintile spectatorilor.

Unii oameni au conflicte pornind de la un lot de pamant, altii din orgolii materiale samd. Un tanar isi sacrifica viata pentru o religie. Necrezand cu adevarat in asta, ci sub imboldul varstei, ajunge in fata faptului de a isi indeplini o misiune. Undeva, in Irlanda de Nord, in anii ’70. Care este finalitatea unei clipe? Regizorul nu ne lasa sa intuim si ne surprinde mereu. Simplitatea momentelor, realul lor, actorii onesti ne ajuta sa incepem sa intelegem. Sunetul (muzica si/sau fundalul – mut sau alte sunete) ne provoaca imaginatia: “acum? acum ce urmeaza?” si are un rol esential in cinematografia finala.

E un film de actiune, dar un film in care motricitatea e data de pasii unor suflete care isi cauta izbavirea. Unul in iertarea celuilalt.

Anamaria Marinca are un rol secundar, dar creionat si natural, in intreaga poveste care are doua premii si o nominalizare la Sundance 2009.

Zack and Miri Make a Porno

admin — Fri, 12 Dec 2008 09:01:38 +0000

Zack and Miri Make a Porno este într-adevăr un film despre doi prieteni buni(un el și o ea) care încearcă să depășească o situație financiară comună la limită (sună cunoscut, nu?). Facturile umplu cutia poștală, apa este oprită, iar într-o seară, becurile se sting subit. Cei doi caută soluții până când imaginația debordantă a lui Zack (jucat foarte bine de Seth Rogen) naște ideea realizării unui film xxx. Și de aici, începe acțiunea previzibilă: casting, întâmplări demente sau upgradarea sentimentală dintre diverse personaje. “Eram la începuturi și aveam nevoie de bani…” arătată și spusă direct.
Ce este deosebit la filmul ăsta sunt umorul sincer, real, dar și satira și parabola pentru socialul american profund. Apariții speciale au Jason Mewes (Jay, din cuplul Jay and Silent Bob) și Traci Lords (rolul ei în acest film fiind decupat parcă din realitate).
Dacă v-am dat idei după prezentarea filmului ăstuia, nu vreau drepturi financiare dintr-o eventuala producție de gen, ci doar să mă chemați să asist la casting.

Gomorra

admin — Tue, 11 Nov 2008 14:33:07 +0000

Aproape toti am crescut cu La Piovra, Tano Cariddi si comisarul Cattani. Michele Placido a frant inimi, iar viata plina de aventuri si decoruri mediteraneene a aprins imaginatia oricarui gainar sau interlop care avea un tv. Gomorra este un film cu mafioti, dar mult mai ancorat in realitatile din fondul acestei probleme: Mafia, mai exact ramura sa napoletana, La Camorra. Planurile de actiune cuprind razboaiele din sanul sau, legaturile cu mafiile strainilor, munca la negru, copiii care devin arme de ucis, activitatile de produs bani, recompensarea celor care apartin de Famiglie, dorinta de afirmare si castigarea respectului. Aparent, personajele nu au legatura intre ele, totusi vietile lor se intretaie precum bratele unei caractite care incearca sa iasa spre lumina oceanului. Nu avem parte de lupte cu fortele de ordine, iar filmul are o mare valoare de documentar, realizat foarte realist si care aproape ca ne face sa simtim mirosul unei plaje de langa Napoli combinat cu cel al sangelui unor copii. Nominalizat la Cannes (2008) la Palme D’Or si castigand Premiul Juriului la acelasi festival, Gomorra (un flm de Matteo Garrone dupa o carte a lui Roberto Saviano) este propunerea Italiei pentru Oscarul din 2009.

Bang Bang You’re Dead

admin — Tue, 11 Nov 2008 14:13:06 +0000

Un copil care intra cu o arma in scoala si cateva victime vor rasari printre amintirile celui dintai care contin batai si umilinte indurate din partea celor morti sau ale altora. Precum fantomele, acestea ii bantuie existenta si il fac sa se inchida in lumea lui, in gandurile lui din fata unui calculator care ii este martor si scrib pentru toate dorintele mai mult sau mai putin morbide. O arma se procura usor cum in State portul este legal in anumite conditii deloc greu de indeplinit, iar masurile de securitate sunt agasante, dar nu perfecte. Totusi, dintre acesti copii, se poate ridica unul care sa prezinte situatia in adevarata ei imagine si, mai mult, sa incerce abordarea unor solutii? Da, Trevor Adams (jucat impecabil de Ben Foster) o face, luptandu-se la propriu si la figurat cu toate preconceptiile si ideile conservatoare sau absurde ale colegilor, profesorilor, familiei. Unul din cele mai profunde, realiste si utile filme despre violenta din sistemul de invatamant din SUA.

Zemestan

admin — Tue, 11 Nov 2008 13:59:29 +0000

In Iran nu exista doar centrale nucleare, femei timide sub val islamic, mujahedini dansand cu arma in mana sau tesatori de covoare. Iranul traieste, in Iran anotimpurile se succed ca in orice parte a lumii. Si se succed decorand dragostea care apare din neant intre doi necunoscuti. Pe timpul iernii, aflate la polul opus al frumusetii fata de vara persana, se formeaza premisele unei iubiri aproape imposibile. Aceasta are loc intre un nomad modern cautand o slujba in Teheran si o tanara mama (frumoasa Mitra Hajjar) care este parasita de sotul plecat spre un loc platit mai bine, in strainatate. Daca va reusi sa se materializeze iubirea dintre cei doi si ce trairi au niste oameni aflati dincolo de propaganda americana cu Axa Raului, puteti afla din filmul multipremiat al lui Rafi Pitts.

Thank You for Smoking

admin — Tue, 11 Nov 2008 13:50:19 +0000

Din categoria comedii bune si inteligente, recomand tuturor Thank You for Smoking. Eroul principal, un lobbyst din industria tutunului (Aaron Eckhart) trece prin lupte pentru a isi savarsi menirea pe pamant. Si care nu este aceea de a ne convinge ca fumatul e bun si sa cumparam tigari. Nu. El este mult mai istet de a ne pune sa alegem alb sau negru. El ne ofera o nuanta. Ne spune ca noi avem puterea de a alege. El, venind din lumea tigarilor nu ne indeamna sa fumam ci ne spune ca putem alege sa facem asta sau sa nu o facem. Strategia poate avea succes, dar nu asta e important. Regizor si scenarist, Jason Reitman (care a avut un succes mai mare cu Juno) il foloseste pe prietenul din viata reala JK Simmons (OZ, Juno) in rolul unui CEO la Big Tobacco. Mai apar Robert Duvall, in rolul parintelui companiei, William H Macy (un senator dussman al fumatului), Katie Holmes (ziarista care ar face orice pentru a isi realiza stirea senzationala), Sam Elliott (cowboy-ul din Marlboro) si altii.
Un film care merita toata atentia, dincolo de zambete si/sau blamari corporatiste.

How To Rob a Bank

admin — Thu, 06 Nov 2008 14:22:44 +0000

Filmul se vrea un thriller modern din categoria jafurilor la bănci. Istoria SUA este dominată de astfel de evenimente, de la atacurile indienilor asupra trenurilor sau a bandiţilor asupra diligenţelor în Vestul Sălbatic, până la jafuri mai mult sau mai puţin imaginate ale unor bănci, precum în Dog Day Afternoon sau Reservoir Dogs.
Deşi este un film independent şi a vrut să se inspire de pe la toţi predecesorii lui, nu este decât un film cu multe goluri încasate în meciul cu originalitatea şi cu nişte actori care parcă se uită la ceas.
Timpul pe platou ar fi putut fi folosit într-un mod mult mai util, ca de exemplu să stea la coadă la achiziţionarea unui iMac sau a unui Dell. Pentru că în film apar diverse gadgeturi şi softuri cu care poţi da jaful perfect. Dar acestea ar face să râdă orice reţea de hoţi de bancomate de la noi (că tot e în vogă „sportul” acesta). Par învechite, sunt idei folosite cam în urmă cu 10 ani de zile, chiar şi bruiajul la telefonul mobil pare desprins din filmele inspectorului Moldovan.
Punctele de cotitură, cele care îţi revoluţionează percepţia asupra acţiunii sunt puţine şi fără vlagă, previzibile şi cu senzaţia de „da..şi acum tipa asta nu e ceea ce pare a fi, iar banii rămân de fapt la tine, deşi nu vrei să ne spui că asta e intenţia ta”. Pe englezeşte, „been there, seen that”…
Slalomând printre căscături, în filmul ăsta poţi descoperi şi ceva care să te facă să îl urmăreşti cumva, până la capăt. Interpretarea lui Gavin Rossdale. Da, este acelaşi cu soţul lui Gwen Stefani, cunoscut şi pentru rolul lui de frontman al defunctei trupe britanice Bush. Cu care, surprinzător, a scris istorie în Statele Unite, mai mult decât pe pământul natal. El este the bad guy în film, un tip energizat de la pastilele pe care le ia (tradiţionalul călcâi al lui Achile al eroului negativ). Carisma lui este incotestabilă, dar felul de a da viaţă personajului său este un semnal pozitiv către Hollywood sau orice altă parte a industriei filmului din lume.
Pe scurt, un tip este enervat de comisionul oprit de un bancomat. Aşa că se duce la bancă pentru a îşi face dreptate. Aici dă peste un jaf aflat în toi şi condus de Rossdale. Printr-un conflict de împrejurări ajunge blocat înăuntrul marelui seif împreună cu o complice a lui Rossdale. De aici încolo, urmează o cursă de a ieşi a celro doi şi de a intra în seif, a spărgătorilor. Apare şi poliţia, conducătorul misiunii e politically correct un negru simpatic şi avem un film. Un film dacă aveţi chef de o vineri seară cu o blondă faţă de care să vă daţi expert în jafuri de bănci. Sau un film pentru fanii lui Gavin Rossdale, aceştia fiind cam singurii câştigători.
How to Rob a Bank este un copil timid care vrea să dea o spargere la o mare bancă federală şi sfârşeşte prin a fura un portofelul unei bătrâne într-un autobuz ghiftuit cu oameni.

Northfork

admin — Wed, 29 Oct 2008 09:33:45 +0000

Intr-un loc uitat de lume, istoria isi scrie pasajele nevazute, dar pline de consecinte pentru zeci de mii de oameni. In Norfork va aparea un baraj, iar localitatea va ajunge fix pe fundul viitorului lac de acumulare. O comisie federala formata din barbati la costum (James Woods, unul dintre ei) incearca sa ii convinga pe ultimii locuitori din Northfork sa plece. Intre cei ramasi, un copil bolnav a carui imaginatie va naste al doilea plan al filmului: cel fantastic. Micutul este ingrijit si aparat de preotul ramas (Nick Nolte) si care incearca sa il vindece de febra, dar sa ii gaseasca si o pereche de parinti dupa cei naturali l-au parasit in oraselul muribund.
Celalalt plan, fantasticul, apare in visul baiatului. Din el fac parte personaje stranii si supranaturale (interpretate de Darryl Hannah, Ben Foster si altii) care isi au salasul intr-o casa izolata, aproape de oras. Ei cauta acolo sa afle, printr-o serie de metode specifice cine e baiatul “ales” (o metafora postmodernista la povestea celor trei magi).
Filmul (regia si scenariul realziate de fratii gemeni Michael si Mark Polish) este deosebit si prin imaginile de un lirism suprarealist, prin culori si efecte, montate astfel incat sa nu ai certitudinea daca actiunea e reala sau e doar un vis.


visit videodetective.com for more info

El Metodo

admin — Wed, 29 Oct 2008 07:56:00 +0000

Lupta inter-umana nascuta in sistemul capitalist isi gaseste o rama in El Metodo, film spaniol din 2005, avand la activ peste 10 premii. Actiunea este la prima vedere simpla, desfasurata in decorul biroului unei multinationale din Madrid, exact in timpul manifestatiilor antiglobazire. Antiteza este evidenta, dar mesajul ajunge cu ceva mai multa substanta decat ne-a ajuns din Battle In Seattle, de exemplu.
Pe scurt, 7 candidati la un post in acea multinationala sustin un examen comun. Nimic neobisnuit la prima vedere, pana cand cei sapte ajung personajele unor situatii in care psihicul le este pus la incercare. Pe alocuri, filmul ne duce cu gandul la Cubul, fiecare personaj incercand sa se mentina in viata prin atacarea si nimicirea altui contracandidat. Avand toate trasaturile unui film spaniol (actrite frumoase si antitetice, mister si dragoste, trairi intense si sentimente de ura sincera si un tip ceva mai enigmatic – Eduardo Noriega), El Metodo trebuie vazut pentru puterea de a exprima ceea ce unii ascund sub pres in capitalism.

11:14

admin — Mon, 20 Oct 2008 13:54:08 +0000

Quentin Tarantino marturiseste ca filmele de actiune din anii ’70 sunt principalul sau izvor in creatie. Iata ca acum a ajuns el insusi sursa de inspiratie, iar Greg Marks (leat ’76) in mod cert a crescut cu Pulp Fiction, Reservoir Dogs sau Jackie Brown. Asta il poate ajuta sau il poate arunca in marea familie a celor lipsiti de originalitate. Asa ca Marks se pune serios pe treaba pentru a evita criticile severe. Constient sau nu de influenta lui Tarantino, foloseste trucul lipirii alambicate a bucatilor componente unei actiuni comune tuturor personajelor.
De ce merita vazut filmul? Intai de toate, pentru distributia cu nume cunoscute si care isi face bine treaba pentru un film al unui “incepator”: Patrick Swayze, Hilary Swank, Ben Foster. Apoi, muzica este compusa si aranjata de Mark Isham, unul dintre cei mai importanti compozitori de la Hollywood. Pasajele punk, rock, grunge dau un plus filmului si il salveaza de posibila monotonie a decorului nocturn al unui orasel obscur. Desi tocmai aceasta monotonie asortata cu oameni obisnuiti si imbinata cu o actiune furibunda ii da specificul unei comedii negre.